Autor: Crenguta Dobranici

Decizia CCR nr. 895/17.02.2015 privind art. 666 din Codul de procedură civilă referitoare la instanţa de executare

Prin Decizia nr. 895/17.02.2015, Curtea Constitutionala a Romaniei a declarat neconstitutional art. 666 din codul de procedura civila, astfel incat incuviintarea executarii silite nu va mai putea fi incuviintata de executorii judecatoresti, competenta revenind instantei de executare potrivit OUG nr. 1/2016 ( link catre OUG nr. 1 / 2016 ), publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016.

Potrivit ordonantei, articolul 666 va avea urmatorul cuprins:

“(1) In termen de maximum 3 zile de la inregistrarea cererii, executorul judecatoresc va solicita incuviintarea executarii de catre instanta de executare, careia ii va inainta, in copie certificata de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, incheierea prevazuta la art. 665 alin. (1) si dovada achitarii taxei judiciare de timbru.

(2) Cererea de incuviintare a executarii silite se solutioneaza in termen de maximum 7 zile de la inregistrarea acesteia la instanta, prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 48 de ore, iar motivarea incheierii se face in cel mult 7 zile de la pronuntare.

(3) Incheierea va cuprinde, in afara mentiunilor prevazute la art. 233 alin. (1), aratarea titlului executoriu pe baza caruia se va face executarea, suma, atunci cand aceasta este determinata sau determinabila, cu toate accesoriile pentru care s-a incuviintat urmarirea, cand s-a incuviintat urmarirea silita a bunurilor debitorului si modalitatea concreta de executare silita, atunci cand s-a solicitat expres aceasta.

(4) Incuviintarea executarii silite permite creditorului sa ceara executorului judecatoresc care a solicitat incuviintarea sa recurga, simultan ori succesiv, la toate modalitatile de executare prevazute de lege in vederea realizarii drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Incuviintarea executarii silite produce efecte pe intreg teritoriul tarii. De asemenea, incuviintarea executarii silite se extinde si asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecatoresc in cadrul procedurii de executare silita incuviintate.

(5) Instanta poate respinge cererea de incuviintare a executarii silite numai daca:
1. cererea de executare silita este de competenta altui organ de executare decat cel sesizat;

2. hotararea sau, dupa caz, inscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;

3. inscrisul, altul decat o hotarare judecatoreasca, nu intruneste toate conditiile de forma cerute de lege sau alte cerinte in cazurile anume prevazute de lege;

4. creanta nu este certa, lichida si exigibila;

5. debitorul se bucura de imunitate de executare;

6. titlul cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire prin executare silita;

7. exista alte impedimente prevazute de lege.

(6) Incheierea prin care instanta admite cererea de incuviintare a executarii silite nu este supusa niciunei cai de atac, insa poate fi cenzurata in cadrul contestatiei la executare silita, introdusa in conditiile prevazute de lege. Dispozitiile art. 712 alin.
(3) raman aplicabile.

(7) Incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare a executarii silite poate fi atacata numai cu apel exclusiv de creditor, in termen de 15 zile de la comunicare.

(8) In partea finala a incheierii de incuviintare a executarii silite va fi adaugata formula executorie, cu urmatorul cuprins:

‘Noi, Presedintele Romaniei,

Dam imputernicire si ordonam executorilor judecatoresti sa puna in executare titlul (Aici urmeaza elementele de identificare a titlului executoriu.) pentru care s-a pronuntat prezenta incheiere de incuviintare a executarii silite. Ordonam agentilor fortei publice sa sprijine indeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de executare silita, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea la indeplinire a titlului executoriu, in conditiile legii. (Urmeaza semnatura presedintelui completului si a grefierului.)'”

Potrivit aceleiasi ordonante, la articolul 651, alineatul (3) va avea următorul cuprins: „(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.”

Prin urmare, potrivit noilor reglementari legale, executorul judecatoresc va inainta cererea de executare formulata de creditor la judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
In ceea ce priveste urmarirea silita prin poprirea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului ori detinute in numele sau de o a treia persoana sau pe care aceasta din urma i se va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente, facem precizarea ca legea prevede o competenta alternativa, in sensul ca aceasta „apartine executorului judecatoresc al carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, dupa caz, de la sediul principal sau, dupa caz, de la sediile secundare ale institutiei de credit unde debitorul si-a deschis contul. Daca debitorul are mai multe conturi deschise, competenta pentru infiintarea popririi asupra tuturor conturilor apartine executorului judecatoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.”

Decizia CCR nr. 348/2014 privind art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă referitoare la instanţa de executare

Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014 a publicat Decizia Curţii Constituţionale nr. 348/2014referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) şi art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Potrivit Deciziei, începând cu data de 16 iulie 2014, sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 650, alin 1 din Codul de procedură civilă, care stipulează că “instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de SC Lapmor Impex SRL în dosarul nr. 8065/236/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Giurgiu, iar în motivarea acesteia, autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât stabilesc un criteriu subiectiv atunci când se decide cu privire la competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti să soluţioneze contestaţiile la executare în materie civilă. Art. 713 din Codul de procedură civilă stabileşte competenţa de judecată a contestaţiilor la executare în favoarea instanţei de executare, iar instanţa de executare este definită în art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă ca fiind judecaătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecatoresc care face executarea.

În opinia sa,egalitatea în drepturi este încalcată prin lăsarea la latitudinea creditorului a dreptului de a-şi alege instanţa prin alegerea executorului judecatoresc din circumscripţia unei anumite judecătorii.

Faţă de excepţia invocată, Curtea Constituţională a constatat că, în mod evident, prevederile art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1, alin. 5 din Constituţie.

Aşa fiind Curtea nu poate decât să concluzioneze în sensul că textul de lege supus controlului de constituţionalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părţile în lititgiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanţei de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoaşterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanţe. Rezultă că o asemenea soluţie normativă afectează garanţiile constituţionale şi, implicit, cele convenţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil. 

Faţă de aceste considerente, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650, alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pentru mai multe detalii ve rugam sa accesati link-ul urmator: Pierdut Instanta de executare. Gasitorului recompensa.